"Real life" honeymoon in Santorini

Dupa o pauza destul de mare, revin la placerea de a impartasi impresii si sugestii de vacanta...
Si incep in forta cu o destinatie prin excelenta romantica, sugestia mea pentru orice luna de miere chiar si inainte de a o descoperi - Santorini!
Lucrez in turism si ca orice om pasionat din acest domeniu, studiez destinatiile pe care le vand pentru a le putea prezenta turistilor ca si cum as fi fost acolo de nenumarate ori. Insa ca si orice astfel de persoana, nu sunt ocolita de surprizele pe care le poate ascunde orice destinatie in realitate fata de ceea ce ai citit acasa.
Si astfel ajungem la Santorini... Cum am ajuns acolo? Avand in vedere ca nu era in paleta mea de destinatii unde sa merg in interes de serviciu, Santorini ramasese pe lista pentru a fi aleasa pentru concediu. Si a venit si momentul de a o alege - luna de miere! Ca un adevarat profesionist, cautam variante pentru aceasta ocazie speciala si m-a fulgerat - cum sa nu iau in considerare si Santorini? Asadar am cauta cateva imagini edificatoare, l-am fermecat pe actualul meu sot si am ales un hotel rezonabil, care sa se preteze si la ocazie, dar care sa nu ne oblige a sta  in el doar ca sa folosim toate facilitatile pe care le-am platit (gen Antalya). Am gasit si hotel si s-a stabilit!
Dupa nunta, mai mult decat obositi si nedormiti, ne-am facut bagajele cu ce am gasit pe acasa si dusi am fost. Am dormit o ora in avion, am aterizat si am iesit din avion... Aici surpriza 1: aeroportul din Santorini arata ca o casa mai mare cu terasa deschisa catre pista. Wow! Am iesit din aeroport, ne-am urcat in autocarul de transfer si Surpriza 2, in 15 minute de mers pe drumulete care nu pareau a duce nicaieri, am ajuns la hotel. Ce-i drept hotelul era asezat putin mai sus si nu urca autocarul, asa ca am adaugat la oboseala si caratul trolerelor in sus pe deal pana la hotel (lung drum). Ajunsi la hotel, dragutul de receptioner ne transmite ca mai trebuie sa asteptam caci e plin hotelul si camera se elibereaza dupa 12 (adica inca 2 ore) si am lasat bagajele ca sa ne plimbam putin sa ne acomodam... Evident ca nu am inteles nimic la cat de distrusi eram, am incercat cu cafea si fresh de portocale pe malul marii, dar abia ne vedeam pe noi, dar apa...
Ne-am intors la hotel, ne-am luat bagajele si cheia si am ajuns in camera dupa 10 pasi... Printre gene am descoperit buna alegere pe care am facut-o - camera mare, partial separata in dormitor si zona de zi, baia mica rau (dar ne-am descurcat), si terasa.... Cireasa de pe tort era terasa cu sezlonguri, canapea cu baldachin, masa cu alte doua scaune, panorama suberba catre munte si mare si piscina!!!
Ne-au trebuit cateva ore bune de somn de dupa amiaza ca sa ne revenim partial, dupa care o cina si o alta noapte buna de somn sa redevenim umani... Si a inceput concediul!
Ei bine a doua zi am iesit timizi la soare pe terasa noastra, am descoperit si dezvantajul acesteia - vantul destul de puternic (caci doar eram la baza muntelui), am incercat apa, ne-am incalzit putin la soare ascunsi de multa crema caci eram cam palizi si am inceput sa ne bucuram de primul nostru concediu ca familie!
Hotelul, pe care il voi numi mai pe final, este mic si intim, iar intr-o saptamana cat am stat acolo, deja ne stiam cu ceilalti turisti, ne salutam la cina seara, ne zambeam, si chiar ne conversam. O senzatie foarte placuta comparativ cu hotelurile mari si suprapopulate.
Statiunea in care ne aflam este Kamari, si as putea adauga ca ese cam singura statiune propriu-zisa de pe insula. Mai exact, este concentrata in jurul unui centru mai populat, cu magazine, taverne, terase, aliniate de-a lungul plajei negre (pietricele, nu nisip).Este frumos situata intre munte si mare, iar daca ai noroc de unul din putinele hoteluri asezate mai sus la baza muntelui, ai  parte si de o priveliste frumoasa. Plaja este publica, curata, iar apa este incredibil de curata si clara (in special pentru ca nu este nisip in zona).Intradevar nu e foarte agitata si prin urmare poate fi chiar ideala pentru un cuplu.
Descoperind acum restul insulei... Am inchiriat o masina, am cumparat o harta si un ghid si am pornit la drum ca doi aventurieri. Surpiza 3: am parcurs insula in lung si in lat de vreo trei ori intr-o zi, cu opririle de rigoare si poze, evident. Concluzie, este o insula mica! Dar ascunde multe frumuseti!
Fira, capitala insulei, asezata pe o margine stancoasa de munte, este un furnicar de oameni inghesuiti pe stradute mici si intortocheata, pline de magazine de suveniruri, bijuteri dintre cele mai scumpe, diverse forme de arta, taverne cu priveliste catre superba Caldera si vulcan si cozi interminabile la telecabina care coboara pana in port la baza muntelui. Drumul pe jos nu e greu la coborare, dar la urcare te solicita destul de mult. Am descoperit si celebri magarusi cu care poti parcurge acest drum serpuit, insa din pacate, s-au dovedit a fi mai mult catari dact magarusi. Si nici pe ei nu m-a last inima sa ii chinui, asa ca am zis pas la mersul pe magaraus/catar.
Recomand un popas la o terasa pentru a va delecta cu privelistea, incercati un suc de cactus (care cresc putin mai jos pe panta muntelui), o cafea speciala cu lichior de cactus, o prajitura delicioasa si multe poze :)
Dupa incursiunea pe stradutele din Fira si cu bateria la aparatul de fotografiat aproape terminata, am ajuns in Oia. Nu vreau sa ratez drumul pana in Oia unde ai prilejul sa devii un mic geolog studiind nenumaratele straturi de roca de diverse culori pe marginea soseslei taiata in munte.
Oia este un loc fascinant! Nu exista suficient spatiu pe card pentru poze si suficient loc in memorie pentru a inmagazina toate coltusoarele, casutele, culorile, garduletele, teraselele... Si da, toate diminutive, intrucat te simti ca intr-un satuc din poveste. Cred ca daca actiunea Stapanului Inelelor se desfasura pe insulele grecesti, in Oia ar fi fost satucul hobbitilor. Este incredibil cum ceva atat de simplu la baza poate fi atat de frumos si fermecator. Chiar daca inveti pe de rost fiecare casa, nu va inceta vreodata sa te surprinda cu frumusetea ei.
Am revenit si ziua urmatoare in Oia in timpul zilei sa mai batem stradutele inca o data. Dupa care am revenit a treia oara pentru a vedea celebrul apus de soare. Nu pot sa descriu suficient de clar masele de oameni care curgeau pe stradute catre locul perfect pentru a fi martorii acestui apus de soare... Nu exista loc liber de unde sa se poata vedea macar soarele, daramite linia orizontului unde urma sa se ascunda. Dar am reusit intr-un final si am asteptat, si l-am urmarit cu privirea pana s-a ascuns de tot, in tot acest timp fiind invaluti de lumina rosiatica pe care o arunca asupra noastra si a caselor reflectand in fiecare minut zeci de nuante. La final s-a auzit un ropot de aplauze de pe strazi, de la terase, de pe acoperisuri rasunand la ultimele raze ce se stingeau rapid. Foarte foarte frumos si ceva ce trebuie vazut. Probabil ca intr-o seara cu cativa nori stingheri la orizont, culorile si spectacolul ar fi si mai frumos.
Am inteles intru-n final obsesia fotografilor pentru aceasta insula!
Si ca sa nu credeti ca acestea sunt singurele locuri frumoase, as vrea sa mentionez si extraordinara plaja rosie! Da, este rosie! O plaja formata la baza unui mic munte plin de minereu de fier si de roca vulcanica rosie. De unde si pietricelele rosii (si negre, cand te uti mai de aproape) din care este formata plaja. Dar este un alt ceva de vazut daca ajungi pe insula.
As putea sa mai scriu inca o ora despre toate locurile fermecatoare si ascunse pe care le puteti descoperi aici, dar va mai las si voua cate ceva... Ca sa nu stric tot misterul!
Oricum, dupa 3 zile de plimbari, am hotarat ca est emomentul sa ne si relaxam, asa ca am mai petrecut 3 zile pe plaja sau la piscina pe terasa, incercand sa ne bronzam si noi putin, ca doar eram in concediu la mare, nu?
Si asa am incheiat scurta noastra luna de miere in Santorini, de unde am plecat cu greu. Dar am plecat cu strania senzatie pe care am trait-o stand pe terasa deschisa a cladirii aeroportului, fumand o tigara in timp ce observam avionulde mai jos care venise sa ne ia acasa. M-am simtit ca si cum cineva trebuias a ne traga de maneca inapoi inauntru si sa ne certe ca am iesit pe pista! Ciudat!
Ca destinatie turistica, pot spune sincer ca Santorini ramane pe lista pentru reveniri! Dar tot in doi :) Si sa nu uit, hotelul se numeste Antinea ;)

Relaxare la munte - se poate si la noi

Cu totii am avut cel putin un moment (sunt delicata aici) in care ne-am intrebat de ce la noi nu poate fi la fel de bine ca in alte parti, in ceea ce priveste turismul caci pe mine asta ma intereseaza. Ei bine, ocazional se iveste si momentul contrastant in care gasim ceva bun si la noi.
In acest weekend am avut ocazia sa descopar o pensiune la Busteni care m-a multumit pe deplin. Din punct de vedere profesional am avut ocazia sa vad foarte multe hoteluri si vile si a devenit inevitabil o obisnuinta sa analizez mult mai atent orice noua locatie pe care o descopar. Ei bine, atunci cand am sansa sa gasesc in Romania ceva ce merita apreciat ma bucura mult mai mult decat as face-o cu orice alt hotel din orice alta destinatie.
Continuand... am fugit din Bucuresti impreuna cu iubitul pentru a ne relaxa putin. El a sugerat Pensiunea Atlantis din Busteni pe care mi-a laudat-o foarte mult avand in vedere ca o descoperise relativ de curand si chiar i-a placut. Asa ca am plecat sambata dimineata catre Busteni. Drumul putin cam aglomerat ;) doar eram pe DN1 si ne indreptam catre Valea Prahovei. Am ajuns in Busteni, unde fulgii de zapada, in mod normal foarte apreciati, ne biciuiau fata manati de un vant inghetat. Nauci de-a dreptul, am intrat in pensiune la caldura unde am fost intampinati de catre doamna si domnul Hogas, foarte amabili si ospitalieri. Ne-au condus la camera pentru a ne instala si a ne reveni putin. In mod mai mult decat evident nu eram chiar pregatiti pentru munte, doar suntem doi oraseni pentru care frigul reprezinta doar o zi de primavara la munte. Incepand sa ma dezghet, am trecut putin la inspectie :) camera destul de mare, o mocheta moale pe jos, mobila ce arata a noua, un pat inalt si mare, un sifonier in care surpriza... am gasit halate si papuci. In camera era curatenie, un miros placut si mai mult decat atat, un aer primitor. Mergem mai departe, baia... De obicei acolo e problema, insa aici am intrat si am descoperit o baie mare, luminoasa, curata, curata (merita repetat), o oglinda mare si o cada si mai mare, o fereastra inalta cu o priveliste superba asupra vaii. Multumita de ce am gasit, ne-am instalat si am coborat la restaurant. Adaugand la toate laudele, si mancarea este foarte buna.
Pentru a nu repeta la descrierea fiecarei zone a pensiunii, o sa spun ca impresia generala este de confort si caldura. Toata pensiunea este amenajata cu daruire de catre familia Hogas si se simte pasiunea pe care au investit-o. Sunt doi oameni deosebiti pe care ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc. O sa revin cu placere acolo pentru a ma bucura de liniste si de privelistea impresionanta, dar si de compania gazdelor.
Concluzionand, exista chiar si pe Valea Prahovei posibilitatea de a gasi servicii bune, conditii nu doar decente, ci chiar foarte bune si oameni extraordinari. Asa ca mai putem spera la mai bine fara sa fie nevoie sa luam avionul catre cine stie ce alta tara care stie sa isi promoveze valorile asa cum noi nu o sa invatam nici in urmatorii zece ani (iar sunt delicata, ca sa nu zic 20 de ani).

Tunisia - cum descoperi Grecia in nordul Africii

Si am terminat ziua a treia in Tunisia... Sunt atat de multe lucruri de povestit incat nu stiu de unde sa incep! Dar o sa mentionez cateva mai importante.
Hammamet este o statiune foarte frumoasa cu cea mai lata plaja de la Mediterana, pot chiar sa pariez pe asta. Am vazut hoteluri bune, insa unul este mai mult decat demn de mentionat, si anume Vincci Lella Baya. Mai exotic si traditional in acelasi timp nu cred ca mai gasesc alt hotel in aceasta tara. Te simti de parca ai zbura alaturi de Aladin pe covorul sau printre stradutele inguste din Medina. Il recomand fara nici o urma de retinere si sunt convinsa ca oricine va merge la acest hotel, va avea dificultati in a repeta experienta cu orice alt hotel.
Orasul Tunis este mare, aglomerat, relativ curat si la un nivel de dezvoltare destul de ridicat. Nu va recomand insa sofatul in aceasta tara, pot spune ca e mai mult decat poate suporta orice european, e de-a dreptul de speriat cum conduc oamenii acestia si cum de nu este blocat traficul la fiecare intersectie din cauza accidentelor (apropo, venind acum spre hotel, tocmai am vazut un accident chiar in fata noastra). Aveti grija la politie, este la fiecare colt de strada si nu trebuie fotografiati. Insa daca aveti nevoie de orice, le puteti cere asistenta. Le place sa se mandreasca cu apropierea fata de turisti. Si, in plus, sunt foarte atenti cu turistii si cu siguranta acestora.
Am reusit sa ne plimbam putin printre ruinele cetatii Carthagina de pe dealul Barsa. Panaroma deasupra orasului si a golfului Tunis este foarte frumoasa, iar istoria din acest loc este impresionanta. Mai departe am mers in celebra asezare Sidi Bou Said. Nu am suficient loc sa va descriu cat de frumos este acest satuc. Un fel de Santorini arab. Acelasi stil de constructii pe deal, toate cladirile sunt vopsite in alb si albastru, stradute mici care serpuiesc in toate partile si flori la fiecare colt de cladire. Ca sa fie totusi tara araba, nu lipsesc magazinele si comerciantii care incearca sa te convinga sa cumperi de la ei. Evident, negocierea este un "must". Insa diferenta dintre Santorini si Sidi Bou Said o face arhitectura cladirilor, detaliile usilor si ale ferestrelor cu arcadele acelea atat de tipice unui oras arab, ca in "1001 de nopti". Daca vii aici pe timp de vara, sau macar cand e soare (noi nu am avut norocul asta azi), o sa ramai impresionat si nu o sa ai suficient spatiu pentru toate pozele pe care le vei face.
Maine dimineata plecam spre tara, via Paris, ceea ce inseamna mult timp de facut ordine in cap (cam vreo 12 ore in total). Abia pe urma voi putea impartasi legende si povesti care adauga atat de mult farmec oricarei destinatii.
Ramane insa incursiunea in Sahara si la oaze pentru care voi reveni prin aprilie. Abia astept!

O prima impresie despre Tunisia

Sunt intr-o camera de hotel si ma relaxez putin inainte sa ies iar. Imi fac ordine in cap dupa o zi de vizitat statiuni, hoteluri, dupa schimbat de pareri si adunat informatii, dupa povesti si imagini multe si noi....
Ce-i drept, am venit aici cu prejudecati. Ma asteptam la o tara murdara, in genul Marocului, la urma urmei este o tara araba. Ma asteptam la hoteluri proaste, la oameni rai si la o atmosfera ametitoare.
Hotelurile nu sunt proaste. Au si ei cateva intr-adevar si te poti pacali foarte usor, insa sunt si hoteluri bune care merita. Tara este araba, dezvoltata pana la un punct si doar in unele aspecte, insa nu este murdara, iar oamenii nu sunt rai. E foarte ciudat sa vii in nordul Africii si sa auzi limba franceza vorbita de fiecare locuitor.
Si acum, partile foarte bune... Plaja este incredilbila, este lata, curata si are un nisip cum nu mi-am imaginat ca exista. Mai fin decat acest nisip este doar cel din Sahara, care mi s-a spus ca este ca praful. Nu am ajuns inca in desert, dar o sa merg si atunci o sa pot confirma. Apa este curata si foarte clara in ciuda nisipului fin. Peste tot sunt palmieri si floricele din acelea mediteraneene colorate. Daca nu ai vedea scris arabic peste tot, ai putea sa crezi ca esti intr-o locatie exotica. Dar... si aici este exotic!
Tunisia ofera locuri de vizitat pe cat de diferite, pe atat de rasfirate. In nord se poate vizita situl Carthaginei si un oras cu case ca in Santorini, pe toata coasta poti descoperi medinele din statiuni, in centru spre nord sunt muntii Atlas, iar in centru spre sud oaze si lacuri sarate in desert, in sud ai unul dintre cele mai bine pastrate coloseumuri si o asezare straveche cu locuinte troglodite, casa inchei totul fabulos cu celebrul desert Sahara.
Pot spune ca am ramas placut impresionata de aceasta tara si de ceea ce ofera unui calator insetat de noi descoperiri.
Voi reveni cu completari pe masura ce voi inainta spre nord...

De unde inspiratie?

Am crescut citind povesti clasice despre o lume frumoasa sau una urata care sa poate infrumuseta. Am crescut dorind sa descopar si sa calatoresc. Sunt curioasa si imi place sa stiu, sa aflu, sa ascult... Am fost artista, matematiciana, vorbitoare de multe limbi straine si economist si din toate mi-am oprit ce m-a ajutat sa ma formez, sa ma definesc.
Acum fac ceea ce imi doream, calatoresc, descopar, vad, aflu, visez. Asta de obicei toamna si primavara, caci in restul timpului ajut oameni sa calatoareasca, creez pentru ei povesti care sa-i atraga catre o destinatie.
Din toate calatoriile mele, din toate intalnirile cu atat de multi si diversi oameni, dintre toate locurile pe care am avut ocazia sa le descopar mai indeaproape... inspiratia imi vine chiar din munca. De aceea m-am gandit ca as putea sa impartasesc cateva impresii care poate vor inspira si pe altii sa descopere frumusetea unui loc nou.

Maine voi pleca in Tunisia pentru prima data, asa ca voi reveni cu primele impresii despre aceasta tara si ce are ea de oferit.